Am murit

Cand am incetat sa mai fiu eu ?
In ziua in care am baut din cafeaua mamei
Cand am dorit pe cineva pentru prima data
Sau in seara in care am pus pe masa inima mea
Si am cautat linistea ?
Am murit.
Cand ?
In fiecare zi…
A mai ramas doar cenusa
Imprastiata de o adiere rece
Pe pamantul gol.
Nici singuratatea nu mai doare
Pentru ca o simt in aer,
Dar mai ales in oameni.
Si suntem atat de singuri…

Copil

Îmi doresc să închid ochii azi
Și să adorm în brațele tale
Așa cum obișnuiam să o fac ieri.
Doar pentru încă 9 luni
Lasă-mă să mă bucur de liniștea și iubirea ta,
Vreau să fiu iar protejată de ea.

Am ars prea devreme
Deși nici măcar nu am apucat să fac un pas.
Mi-am dat singură foc
Și am amorțit înainte de a te lua în brațe.
Îți aduci aminte când veneam alergând spre tine ?
Eram un copil.

Oare nu mă pot schimba ?
Nu pot deveni altcineva ?
Toate astea dor prea tare…
Vreau să fiu iar copilul
Care înainte de culcare
Asculta poveștile sale…

Singur

O privire peste tine-n noapte
Si in sfarsit pot sa vad ceea nu reuseam inainte.
Pacat ca a trebuit sa gust din lacrimi amare
Pacat ca s-a ajuns la un tipat de ajutor,
La maini care tremurau,
Insulte si cate si mai cate.
Sa ajung la tine nu a fost niciodata mai greu,
A oferi iubire nu mi s-a mai parut atat de necesar ca azi.
Sufletul tau e rece,
Ploaia cade din ce in ce mai greu.
Oare maine imi vei zambi cum faci de obicei ?

De ce ?

De ce ne ascundem azi
Cand puteam sa ne zicem totul ieri…
O privire pierduta in apa,
Dar nu e nimic, decat o iluzie…
Pentru ca de jos, nu e nimic.
Doar o privire seaca.
Ne-am pierdut atunci ,
In ziua in care ne-am uitat in directii opuse,
Ziua in care am inceput sa ne stingem.
Focul ne arde, dar oare pana cand ?

Om

Sa jucam un joc in care suntem ingeri.
Sa uitam de tine, de mine,de restul
Si sa fim buni !

Sa ne dezbracam de ura,
Sa pasim in lumina
Elegant sa dam pagina
Si sa iubim !

Renunta la haina ponosita,
La privirea goala…
Sterge-ti lacrima care inca mai curge pe obrazul drept.
Nu e sange.

Viseaza la a fi om,
Om nu e Animal.
Animale suntem noi.

Iubeste sa iubesti,
Plangi sa uiti
Tipa de durere,
Traieste sa nu mori.

Ziua

Ziua în care ochii au încetat să se mai privească
Sau cel puțin când ai tăi au renunțat să mai fie ai mei.
Și luna a renunțat la stele
Când luceafărul era steaua cea mai strălucitoare.
Zile au trecut peste patul dezordonat
Vise au adormit în noaptea albă
Iar lacrimile curg pe fotografia noastră,
Subiect al luptei dintre noi doi.
Încă mai deschid ușa,
Dar simțind vântul rece
O trântesc și atinge de 2 ori, perete ud.
Nu spun nimic
Și se mai trântește o dată.
Am închis ochii
Dar nu ascultă și te caută iar pe tine.
În minte, jocuri de cuvinte,
Cafea cu lapte, dar e prea tare.
Mai adaug zahăr,
Devine amară și atinge podeaua.
Cade cortina.

Let’s love !

Totul a început ca o ploaie de vară
Răcorindu-mă de văpaia ce mi-a ars un prim strat de piele.
M-ai mângâiat cu o lacrimă de soare
Şi cunună de flori mi-ai aşezat în păr.
Încă-mi iei inima strâns în braţe,
Şoptindu-i tot ceea ce alţii nu au fost în stare.

“Te iubesc” sună atât de liniştitor rostit de buzele tale moi …
2 petale de trandafiri,
Unindu-se cu ale mele până culoarea li se şterge,
Dar ce contează ? E dragoste…

Iar m-ai lăsat fără grai,
Dar ştii tu bine, noi nu de asta avem nevoie.
Te pot înţelege dintr-o privire, mincinos scump,
Am înţeles ce vrei.
Să ne unim corpurile, sufletele au fost deja.
Să visăm ca şi cum ar fi prima dată,
Căci mereu va fi prima dată.

Nu te ascunde în spatele privirii reci,
Deja mă iubeşti.
Uită-te în spate, la nopţile reci
În care doar tu mi-ai fost aproape.
Priveşte înăuntru şi ai să vezi.
Continui să te îndrăgosteşti …